În era supraîncărcării informaționale, percepem în mod constant informații din ce în ce mai redundante și fragmentate în fiecare zi. A devenit dorința oamenilor de a reveni la cea mai autentică stare de viață.
Minimalismul, care a apărut în anii 1960, nu numai că a revenit în ochiul publicului, dar a devenit din ce în ce mai răspândit prin simplitatea și puritatea sa caracteristică.
În viața noastră de zi cu zi și minimalismul ne influențează într-o măsură mai mare sau mai mică. De la arhitectură, decor, casă până la fotografie, artă, îmbrăcăminte și multe alte domenii, le puteți vedea figura. Ca stil de artă, principiul de bază al minimalismului este de a controla complexitatea cu simplitate, păstrând părțile cheie care pot atrage atenția privitorului și organizând elemente precum linii, forme, culori, spațiu alb și compoziție într-un mod mai eficient.
Minimalismul înseamnă a crea o stare de spirit infinită și reverie într-un spațiu limitat.
Ce este minimalismul
Mai puțin nu este gol, ci simplificat; mai mult nu este redundant, ci perfect. Minimalismul, care este menit să urmărească simplitatea și să reducă complexitatea și simplitatea nivelului vizual de exprimare, este în esență accentul pus pe focalizare și funcție. În crearea de produse, minimalismul exprimă idei și concepte bogate în forme simple. Aspectul, culorile și materialele sunt simplificate la maximum pentru a forma un efect vizual mai pur.
În utilizarea afișajului, minimalismul renunță la cât mai multe informații greoaie și secundare posibil, creând un punct focal vizual.
Pe scurt, cu cât mai puține elemente redundante, cu atât sarcina cognitivă a utilizatorului este relativ mai ușoară și cu atât atenția elementului focal este mai mare. Din aceste legi, putem întrezări și de ce tot mai mulți utilizatori aleg minimalismul? -- Pentru că sub decorul complicat și superb, este ușor să acoperiți caracteristicile obiectului în sine și să depășiți vizual focalizarea principală.
Minimalismul nu reduce costurile
Minimalismul nu înseamnă doar tăierea și scăderea, ci și găsirea de detalii și surprize atunci când privești atent. Susține „simplitatea fără reducere”.
Folosind mai puține elemente pentru aranjare și integrare, creând surprize simple, dar nu plictisitoare, forma de design conține și propriul sistem de interior, de la suprafață la interior. Simplitatea formei nu echivalează neapărat cu monotonia. Poza finală a taurului, înfățișând o zonă mare de spațiu alb cu linii minimaliste, exprimă o dispoziție minunată, fără culori complicate, ci mai degrabă spațiu pentru imaginație. Minimalismul este și procesul de metamorfoză de la rugozitate la rafinament. În procesul de gândire și proiectare, facem mai întâi adăugarea pentru a crește informațiile și a aduna toate inspirațiile și elementele; apoi ștergem complexitatea și simplificăm, și facem scăderea pentru a evidenția punctele cheie, astfel încât spațiul și obiectele în sine, să devină muzica cea mai armonioasă.
Minimalismul lipsit de conținut poate fi prea simplu atât ca formă, cât și ca substanță, eliminând inconștient elementele necesare, astfel încât oamenii să nu simtă valoarea și importanța designului. Ceea ce prezintă minimalismul, deși extrem de simplificat, nu înseamnă simplitate în fapt și poate fi chiar înțeles ca un alt tip de lux. De exemplu, în numele esteticii minimaliste a stilului japonez wabi-sabi, în suprafața simplă și neîmpodobită, dezvăluind frumusețea simțului vârstei, pestrițată între extinderea imaginației oamenilor, creând o dispoziție simplă, dar extravagantă.
Caracteristicile esențiale ale minimalismului
Post-modernismul stil industrial negru, alb și gri, stilul minimalist scandinav Mori, estetica japoneză wabi-sabi, estetica tradițională chineză a spațiului alb, între diferite culturi, frumusețea minimalismului are atât propriile caracteristici, dar au și multe în comun . Scopul spațiului alb este de a evidenția subiectul principal, de a prezenta vizual centrul de greutate și, astfel, de a sublinia și evidenția subiectul principal din imagine.
Cantitatea potrivită de spațiu alb va permite subiectului să obțină o expresie mai puternică. În designul spațial, spațiul alb poate ghida fluxul vizual al utilizatorului, îndreptând atenția utilizatorului către un anumit element, cu cât este mai mult spațiu negativ în jurul unui element, cu atât este mai mare probabilitatea ca elementul să primească atenție. În designul minimalist, culoarea este o legătură importantă pentru a construi o conexiune emoțională între utilizator și produs, iar nuanțe saturate scăzute sau o schemă de culori cu un număr mic de culori sunt de obicei folosite. Prin evidențierea subiectului prin contrast direct, utilizatorii nu sunt ușor distrași, creând astfel o tensiune vizuală puternică.